Străini şi călători...

O rază de lună ştirbă stă atârnată de fereastra mea. Cu retina aproape arsă încerc să privesc printre amintiri. Toate se derulează ca un film vechi. Una dintre ele îmi face avânt şi mă aruncă în grădina cu licurici. Acolo mă întâmpină ochii –pe atunci, neorbi- ai bunicii...Lângă ea, neobosită, iubirea cânta la vioară, zâmbea şi mirosea a lumină...
Acum, în timp ce Maica-mi se odihneşte pe patul mucegăit dintr-un spital, mie mi-a mai rămas doar să-mi înec sentimentele cu litere. Ea nu mai are cuvinte pe buze...
Iartă-mă, Maică, pentru că ţi-am lăsat nepăzit căpătâiul prea multă vreme. De-aş putea, aş rupe aripile tuturor muştelor care ţi-au zdrobit visele.
Iartă-mi tălpile ce-au apucat-o prea curând spre lumea toamnelor cu renunţări, şi-am uitat licuricii în cutia de chibrituri. Ţi-aş săruta fiecare bătătură, până ar înflori salcâmii-n palmele tale.
Iartă-mă că ţi-am zâmbit atât de rar. Nu am ştiut că mustrările tale sunt lecţii sfinte. Aş frânge limbile ceasului şi le-aş pune-n drumul timpului, să se împiedice de ele...şi apoi mi-aş aşeza veşnic capul in poala ta...
Iartă-mă că-I cer necontenit lui Dumnezeu să-ţi trântească Împărăţia în nas, dar nu m-ai învăţat niciodată să te pierd. Ştiu că pe străzile de aur ai putea alerga şi-ai putea cânta. Viaţa asta te-a ţintuit în lut. Dar nu mi-ai spus că într-o zi îţi vei lua aripile crescute la umbra mărului nostru, şi-o vei apuca spre cer fără mine. ..
Cui voi mai număra eu bătăile inimii? Cine-mi va plânge la telefon? Cine-mi va spune zilnic să nu mă las de Dumnezeu? Ce mâini aspre voi pipăi când noaptea va deschide ochii peste mine şi lumânările-s arse? Cu lacrimile cui mi-oi mai învia eu copilăria? La pieptul cui îmi voi strivi eu dorul?
Doamne, dacă mă citeşti, rupe o clipă din veşnicia în care va fi doar a Ta, şi mai lasă-mi-o. Să-mi mai pun o dată fruntea in căuşul palmelor ei, să-i mai desenez o casă strâmbă doar ca să zambească o ultimă dată...

Bunicul se plimbă năuc prin salon, împiedicându-se, pentru a nu ştiu câta oară, de o aripă de înger...