3 lei și 90 de bani

Îmi place să mă opresc la patiserie de câte ori merg să-i văd. Lui îi place cornul cu ciocolată, ei covrigul cu sare. 3 lei si 90 de bani. Prea puțin pentru cât primesc înapoi. Un sărut umed și lipicios pe obraz, o replică ironică, dar care îmi fură mereu un zâmbet. O îmbrățișare și o privire tristă ori de câte ori mă pregătesc să plec. Un telefon inopinat în timpului cursului de Psihologie Transpersonală, care face toate privirile să se întoarcă spre mine. Îi închid și râd aproape în hohote. Știu că vor doar să mă cheme acasă. Mă uit la mâinile lui. Atât de mici, și trebuie să învețe să se țină strâns de viață. Lumea lui e făcută din culori și nu vreau să îi spun încă despre nori, despre pământul uscat ce o să îi stea în drum de atâtea ori. Nici ei despre sunetul despărțirilor, al pașilor care se duc, se duc; al aripilor care se duc, se duc. Nu vreau să le dezvălui nimic. Îi țin doar de mâinile murdare de ciocolată și merg cu ei.
Mă opresc la patiserie de câte ori merg să-i văd. Le cumpăr un corn cu ciocolată și un covrig cu sare.
”3 lei si 90 de bani”
”mulțumesc frumos, o zi bună!”