Daca n-ai mai fi?

As vrea sa spintec cerul, sa trec dincolo de norii care-mi apasa, cu atata maiestrie, umerii...Sa-l rup in mii de bucati, si sa Te gasesc undeva-ntr-un colt, sa ma prind de gulerul hainei Tale, si sa urlu clar si raspicat : "Ma doare, Isuse! Ma frange viata, Doamne!"...Dar ma gandesc ca nu cunosc limba Ta. Nu stiu sa-Ti vorbesc in cuvinte sfinte care sa-Ti deschida inima. Ce forma are inima Ta? Si ce culoare? Cand pui mana pe ea, cum bate?
Praful asta de pe picioare nici nu stiu de unde l-am adunat. Am batatorit prea mult pamantul, si tot nu m-am intors in el. De ce nu gasesc drumul catre inceput? Ce nenorocire mi se intampla! Nu vrei sa ma nasti din nou? Din ceva care rimeaza cu dragostea...
Nu-mi place sa-Ti scriu aici, in vazul tuturor, dar mi-e frica de-o intalnire in doi...Mi-e teama ca nici de data asta nu va aparea o Mana care sa-mi mazgaleasca peretii...
Prinsa intre promisiune si ceea ce cunosc, ma avant sa dau cu pumnul in nori. Un gand mi se aprinde, si-ntuneca tot cerul: Ce-ar fi daca, pentru o secunda, n-ai mai fi? Si ma intorc...